Ruperea membranelor (ruptul apei, mai clasic) e un soi de: „naște femeia!”.

Pentru cunoscători, mai nimeni nu naște așa, țac-pac, cât ai bate din palme, iar medicii știu foarte bine acest aspect. De aceea, de multe ori, nu doar atunci când poate-i musai necesar, femeia e întrebată în travaliu, când oricum e în lumea ei, dacă vrea să i se rupă membranele sau, mai rău, dacă vrea o amniotomie… Sunt sigură că multe reacții sunt de genul: „ce Dumnezeu vrea omul ăsta cu toți termenii, care mai de care…!?”

Mai concret, toată terminologia înseamnă aceeași brânză și duce la un singur lucru: forțarea bebelușului.

Ca și medicamentele de accelerare despre care am scris într-un alt articol, aceste proceduri, ori reușesc să îl scoată pe bebe într-adevăr mai rapid, dar căpiat și nenatural, ori doar îl bagă în stres fetal și pe tine în clasica cezariană.

Alte motive pentru care să-ți fie lăsate membranele în pace sunt protecția bebelușului la infecții sau loviturile din contracții.

Așa că, alege ce-i mai bine pentru tine și bebe pe termen lung, nu sub impulsul momentului, sau, pur și simplu, lasă-l pe el să aleagă singur ce face cu membrana „garsonierei” lui.

Îți mulțumesc că m-ai citit!
Te rog, dă și tu mai departe dacă simți și vrei să ajuți!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *