El cu cașcavalul, ea cu cratița. Cam așa mergeau treburile odinioară, doar că ea și-a cam băgat nasul în cașcaval și așa a mai trecut și el pe lângă cratiță.

O coabitare mișto e cu echilibru, deci ai grijă cu cine faci copii că-i plină lumea de bărbați fixiști care cred că pruncii sunt exclusiv în grija mamei.
La fel cum unele femei sunt pline de credințe minune: ba că trebuie să se supună, ba că e cea mai independentă, ba că te miri ce sacrificiu trebuie să facă.

Cumva ne plac extremele…

Nu contest că atunci când te apuci de bebici trebuie să fii cât de cât asigurat financiar, și tu și domnu’, deci să cam fie ceva cașcaval și la propriu și la figurat. Doar că, nu doar în asta stă fericirea căminului.

Când apar primele zâmbete ale copilului poți să-l lași pe Eminescu de pe bacnota de 500 pe noptieră, că e fix degeaba. El nu îi zâmbește înapoi lui bebe.

Și dacă micuțul zâmbește și nu primește același lucru înapoi, încet, încet tot zâmbetul se șterge. Se șterge sau dispare cam ca marele poet care, vrei nu vrei, mai pleacă și în alte portofele.

Mai presus de orice banuț este accesul gratuit la a fi o mamă informată și la fel de gratuit e să alegi un bărbat dedicat emoțional, atât ție, cât și copilului.

Dacă nutrești sentimente mișto, cât de sărac ai fi, parcă și Eminescu ar sta mai mult și mai des în casa ta. Poate, poate mai retrăiește și el din sentimentele cu a sa Veronica.

Și dacă spui că e greu să găsești viitoarea mamă dedicată sau viitorul tată implicat, află că tuturor ne e greu până ne punem ordine în dorințe și-n planuri.

Până la tatăl sau mama perfectă fiecare a pupat mulți potențiali tați sau mame fără pic de har în ale părințelii, așa că, principala armă în ale căutării e încrederea.

Încrederea că un el și o ea cândva, cumva, pe undeva … nu vor face chetă nici la facturi și nici la sentimente!

Îți mulțumesc că m-ai citit!
Te rog, dă și tu mai departe dacă simți și vrei să ajuți!

2 Comentarii la “El cu cașcavalul, ea cu cratița”

  1. Frumos…dar despre el si ea,ei si micut sunt atat de mult de spus! Oricum,eseul va ramane cu o mare usa deschisa spre intelegere,interpretare,adaugire si,dece nu,critica. Te/va pup si te*va iubesc! Un plural de care nu m-as despartii niciodata…Bucurii si bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *