Am greșit mult la capitolul ăsta, la început… Centrul universului meu a fost nașterea. Alăptarea a rămas un pic nebăgată în seamă pentru că îmi părea ceva super simplu: 2 sâni, lapte, suge bebe.

Primele 3 zile din spital totul a fost roz, copil atașat la sân cât de cât corect, disconfort destul de mic, fără ragade.

Însă când am plecat din maternitatea din Constanța spre București (am ales să nasc în apă, d-asta și distanța mare spre casă) un val de cald și ceva durere începea să-mi apese pe sâni. Abia atunci subiectul alăptării a început să-și arăte importanța.

Am ajuns acasă cu 40 grade temperatură la piept și extrem de mult lapte în fiecare sân. I se spune furia laptelui și ea m-a scos din zen-ul nașterii împlinitoare. Pe scurt, a fost… cumplit. Dacă nu existau tampoanele pentru sâni ar fi trebuit să dorm cu fiica mea în cadă.

A durat 3 zile izvorul minune.

Se zice că orice rău are finalul lui, un înger păzitor și o povață, ceea ce s-a confirmat și la noi.

După vizita unui consilier în alăptare am prins curajul pe care începusem să îl pierd, pe lângă multe informații practice exersate în 2 ore de consiliere.

După o săptămână deja eram în iubiri cu bebe meu la sân în timpul meselor.

După 3 luni compătimeam mămicile ce ofereau formulă. Ele fierbeau apă în miez de noapte, iar eu doar ridicam tricoul și-adormeam instant la loc în timp ce Eva, fiica mea, își servea masa.

După vreo 5 luni râdeam și admiram puiul de om care caută singur sânul și exersa poziții noi de alăptare.

Și după aproape 7 luni vă scriu aici despre experiența noastră. Și-nchei, chiar de-aș scrie mai mult, mărturisind, din suflet, că magie mai mare de-atât nu există. Treaba e să reziști și să nu te dai bătută sau descurajată de acele multe mituri privind calitatea laptelui sau alăptarea.

Chiar dacă-i mai greu la început, perseverența promite să ai parte ulterior de o conexiune cu trup și suflet, cu simplitate și relaxare, cu dăruință și apropiere, cu atingeri de pui de om și parfum de fericire.

Așa-i la noi și-aș vrea la orișicine.

Îți mulțumesc că m-ai citit!
Te rog, dă și tu mai departe dacă simți și vrei să ajuți!

Citește și Alăptează că vrei, nu că trebuie!

2 Comentarii la “Alăptarea: înainte și după naștere”

  1. Frumos,delicat,interesant si de ce nu educativ si…determinant.Bravo,fatuca! Atragator chiar si pt.mine,desi…In fine: FELICITARI! Te pup si te iubesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *