Am scris mult despre câtă iubire vine la pachet cu un nou membru al familiei.
Am scris mult despre cât de profundă este orice zi cu miros de bebeluș.
Am scris mult despre cum se pot transforma temerile în exerciții de evoluție alături de un copil.

Azi scriu doar despre ce mi-e dor:

Mi-e dor de a mă trezi la orice oră, fără nicio grijă.
Mi-e dor să nu-mi pese dacă am sau nu ceva în frigider.
Mi-e dor să pierd nopțile fără sens.
Mi-e dor de leneveală în miezul zilei.
Mi-e dor de stat la plajă fără a face pe detectivul.
Mi-e dor de prietenii care nu au copii.
Mi-e dor să merg la mama și eu să fiu copilul răsfățat.
Mi-e dor să mă aranjez când ies din casă.
Mi-e dor să mă adorm exclusiv pe mine.
Mi-e dor de liniștea morbidă.
Mi-e dor de vacanțele spre nicăieri.
Mi-e dor să port o geantă mică.
Mi-e dor să accelerez cu muzica tare.
Mi-e dor să deschid ușa la casă altfel decât un hoț, încetișor.
Mi-e dor să nu îmi fie dor de un pui de om.

Doar că deja mi-e dor de cine doarme în dormitor…

Deci, orice dor se întoarce la tine, copile, căci numai mâine nu-i deja ziua în care doar dorul de tine îmi va face bine.

Îți mulțumesc că m-ai citit!
Te rog, dă și tu mai departe dacă simți și vrei să ajuți!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *