Pentru că îmi plac pozele fără filtru, cochetez și cu onestitatea din spatele canalelor de socializare privind viața de familie.

Mai exact, dacă înainte să apară un copil totul se învârtea în jurul a ceea ce doi oameni doreau sau făceau cu viața lor, odată cu noul membru, focusul ambilor se schimbă.

Mai concret, noi am ales să ne creștem copilul fără un ajutor constant din afară, iar asta a însemnat, categoric, mai puțin timp pentru noi și o serie de compromisuri pe zona dorințelor sau pasiunilor fiecăruia.

Am luat decizia asumat pentru că tot ceea ce am studiat privind o bună dezvoltarea emoțională a copilului cere implicarea necondiționată a părinților până la cel puțin 2, 3 ani. 

Vreau să punctez faptul că în spatele pozelor faine de pe facebook sau instagram se află, adesea, eforturi, sacrificii sau chiar frustrări.

Schimbările care vin împreună cu copilul/ copiii presupun o și mai bună coaliție între adulți, altfel, căsnicia este sortită monotoniei sau eșecului.

Nu știu dacă la toți ceilalți este la fel, dar din studiile pe care le-am parcurs, am înțeles că este o tendință generală de a ne neglija partenerul/a fiind prinși în grija pentru cel/cea mică.

De accea, în tot acest timp am pus mai mult preț pe comunicarea deschisă fața de partenerul meu, chiar dacă momentele petrecute cândva, în tihnă, în doi, nu mai sunt la fel de accesibile.

Simt că fetița noastră se bucură atunci când ne spunem că ne iubim sau când ne îmbrățișăm, deci nu ne sfiim în a face aceste lucruri în preajma ei. 

Iubirea se naște din iubire, iar pentru a o menține vie și a o face să meargă mai departe trebuie să o exprimăm. În doze mai mici sau mai mari, în moduri noi sau, pur și simplu, doar mergând cu gândul acolo, la prima zi în care ai decis că acel om îți va fi parte din copilului tău, bucată din inimile și trupurile voastre.

Și da, peste compromisuri, conflicte sau orice provocare aduce o nouă zi, eu aleg să aștern respect, complimente și zâmbete, ori de câte ori am ocazia.

Toate astea pentru a mă vedea în formula curentă și peste 50 de ani, căci de defecte și reproșuri e plină lumea.

Sănătos este să vedem partea plină a paharului, iar exercițiul suprem este să îl vedem la fel de plin chiar și când propriul copil a trântit paharul, e gol și spart. 

Micii eroi nu sudează relațiile. Ei își învață părinții, ori să fie mai buni și să meargă mai departe, ca în povești, până la adânci bătrâneți, ori să cadă în prăpastia criticii și a datului vina pe celălalt.

Tu cum îți plimbi paharul prin lume?

Îți mulțumesc că m-ai citit! 

Te rog, dă și tu mai departe dacă simți și vrei să ajuți!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *